Sus
Anul: 2015 Autorul: Zoe Dumitrescu Bușulenga Editura: Nicodim Caligraful Pagini: 328
|
Stupid conformism, acela care ne face să voim numaidecît a conchide – Flaubert îl respingea printr-o intuiție de artist, profund resimțită, însuși Homer servindu-ne drept exemplu major, să rezistăm unei asemenea așteptări limitative. Narația biografului, ca și ficțiunea, are a se feri de îngroșările forțînd prematur materia, precipitînd-o spre vreo încheiere arbitrară. Sublimă pînă la paradigmatic o viață poate fi și atunci cînd se refuză stilizărilor ce induc în existență un model de ilegitimă stabilitate. Aceea din ultima perioadă a lui Eminescu, sustrasă daimon-ului său cotropitor și setei lui de absolut, «este neeminesciană, fiindcă e un sfîrșit și o înfrîngere» – socotea Zoe Dumitrescu-Bușulenga, în paginile care înnoadă verigile unui destin nepereche și îi enunță, în pragurile biografiei sale, coordonatele întîlnirii intensive cu un spațiu și un timp determinat.