Anul: 2005 Autorul: Teodor Balan Editura: Editura Academiei Române. Pagini: 274

Poate fi consultată la bibliotecă.

 Teodor Balan (1885–1972) desfăşoară în perioada interbelică a veacului trecut o bogată activitate ştiinţifică, fiind unul dintre cei mai reprezentativi istorici bucovineni. Unele dintre lucrările sale publicate în perioada interbelică sînt texte de referinţă ori prezintă o importanţă deosebită pentru cercetarea ştiinţifică de astăzi: Suprimarea mişcării naţionale din Bucovina pe timpul războiului mondial 1914–1918 (1923), Răscoala ţăranilor din ocolul Cîmpulungului Moldovenesc din anul 1805 (1923), Moşia Cernauca şi familia Hurmuzachi (1925), Ţara Şepenicului (1926), Arcăşiile din Bucovina (1926), Familia Onciul (1927), Forum nobilium din Bucovina (1927), Noi documente cîmpulungene (1928), Berladnicii (1928), Refugiaţii moldoveni în Bucovina 1821 şi 1848 (1929), Serbarea de la Putna (1932), Procesul Arboroasei 1872–1875 (1937), Satele dispărute din Bucovina (1937), Dimitrie Onciul (1938), Eudoxiu Hurmuzachi şi colecţia sa de documente (1944).

Un loc aparte în activitatea sa îl ocupă ediţia Documente bucovinene, vol. I–VI, 1933–1942, ce cuprinde documente din perioada 1507–1833. Din listele întocmite de istoricul bucovinean în 1960 şi 1967, cunoaştem un program generos, cuprinzînd lucrări pregătite pentru tipar şi rămase, multă vreme, în manuscris. Manuscrisele au fost donate Arhivelor Naţionale din Bucureşti, unde se constituie Fondul „Teodor Balan”. Tipărirea unor lucrări rămase în manuscris în acest fond reprezintă o preocupare mai veche a Centrului pentru Studierea Problemelor Bucovinei. Din acest proiect menţionăm, în primul rînd, continuarea ediţiei Documente bucovinene, prin publicarea vol. VII–IX, Ediţie îngrijită, note şi comentarii de prof. univ. dr. Ioan Caproşu, Indici de nume şi de materii de Arcadie Bodale, Prefaţă de Dimitrie Vatamaniuc, m. o. al Academiei Române, Postfaţă de prof. univ. dr. Pavel Ţugui, Iaşi, Editura Taida, 2005–2006. În pregătire pentru tipar se mai află: Istoria teatrului german din Bucovina, 1875–1918 şi Conflictul pentru Tricolor. Un capitol din istoria politică a Bucovinei, 1894–1904, iar ca proiect de viitor tipărirea Documentelor mănăstirilor din Bucovina, lucrare de mai mare întindere, cu 2 854 de pagini de manuscris, organizate în 10 volume, cuprinzînd o expunere istorică şi 834 de documente, multe în limba germană.

În colecţia „Enciclopedia Bucovinei în studii şi monografii”, fondată în 1996, tipărim lucrarea istoricului bucovinean Teodor Balan Istoria teatrului românesc în Bucovina, Ediţie după manuscrise de D. Vatamaniuc, m.o. al Academiei Române, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005. Sub titlul Teatrul românesc în Bucovina înainte de 1918, lucrarea se publică mai întîi în „Analele Bucovinei”, anul XI, nr. 2, 2004, p. 295–328, XII, nr. 1, 2005, p. 141–169 şi XII, nr. 2, 2005, p. 583–608; Cu 276 de pagini, în format 15 x 20,5 cm, ediţia este prefaţată de un cuvînt introductiv, Teodor Balan şi manuscrisele sale, semnat de D. Vatamaniuc, p. 5–8. În Notă asupra ediţiei, acelaşi autor se referă la structura lucrării: „În expunerea istorică se prezintă afişele de la spectacolele teatrale, azi documente de referinţă. Documentele din partea a doua reprezintă cereri adresate autorităţilor austriece pentru obţinerea aprobărilor de a reprezenta piese în româneşte la Cernăuţi şi în oraşele din provincie. Aceste documente se dau în germană şi în traducerea autorului” (p. 9). Partea I a lucrării, Istoria teatrului românesc în Bucovina, p. 11–174, cuprinde 20 de capitole. Partea a II-a, Documente, p. 175–268, reuneşte 81 de anexe. Aparatul critic, inconsecvent şi incomplet în manuscris, este refăcut în cea mai mare parte, cu excepţia publicaţiilor româneşti care nu se păstrează în bibliotecile din România. Ediţia mai cuprinde o Bibliografie care nu se află în textul original, p. 271–274. Cartea se tipăreşte cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor.

Concluzia editorului trebuie reţinută: „Bucovina istorică nu a avut un teatru naţional şi pentru români. Viaţa teatrală este susţinută în această provincie de trupele cu actori de renume din România, care dau spectacole la Cernăuţi şi în oraşele din provincie. Românii din Bucovina fac acestor trupe teatrale o primire sărbătorească – ca nicăieri în altă parte – şi spectacolele iau înfăţişarea unor manifestaţii naţionale. Este şi acesta, între altele, mesajul cărţii de faţă” (p. 10). Noi mai adăugăm că presa românească a vremii consemnează aceste momente de sărbătoare cu rostul lor de netăgăduit în făurirea unităţii culturale a neamului românesc, cînd „oamenii de atunci produceau fapte, nu vorbe goale”. „Prin emoţia artistică, – observă foiletonistul ziarului „Patria”, Cernăuţi, anul V, nr. 54, 14 iulie 1910 – sufletele se ridică pînă la acel înalt nivel, unde hotarele de distincţie între naţionalităţi se întunecă pentru a se accentua în toată splendoarea estetică esenţa eternului omenesc. Şi acolo sus, sub vraja artei, sufletele cele mai disparate se ating. Dar din această atingere morală se naşte de foarte multe ori simpatia pentru limba care a dat expresie geniului creator de artă”. Şi cronicile închinate acestor evenimente din istoria teatrului românesc în Bucovina ar trebui adunate din presa vremii într-o ediţie îngrijită, de mare folos, credem noi, pentru înţelegerea unei epoci de „însufleţire naţională”, dar şi pentru înţelegerea epocii în care trăim acum, la început de nou secol şi mileniu.