„Am citit toate cartile lui Nicolae Breban, de la Francisca la Confesiuni violente. Despre unele (In absenta stapinilor, Ingerul de gips, Bunavestire)am si scris. La Ingerul... – cu mare entuziasm. Cred si acum ca este cea mai buna – si mai durabila – carte a scriitorului. Breban e prozatorul cu cea mai patenta constitutie duala din literele romanesti de dupa razboi.” (George Pruteanu)

 „Un romancier pentru o generatie a literaturii. Nici un prozator roman nu a trait, dupa 1960, o evolutie atit de rapida. Succesul fulgerator al lui Nicolae Breban nu poate si nici nu trebuie sa fie judecat independent de momentul 1965 al literaturii tinere. O generatie de povestitori si de poeti avea nevoie de un adevarat romancier pentru a-si consacra, asa cum se cuvine, stralucirea. Nu de un romancier facut prin aglomerarea povestirilor, stralucitor pe fiecare pagina, spectaculos prin fiecare personaj al sau; generatia reclama nu un autor care stie sa povesteasca, ci un scriitor inzestrat cu vocatie de romancier: de adevarat constructor.” (Cornel Ungureanu)

„Dramatismul si fiorul metafizic fac de neuitat romanul lui Nicolae Breban.” (Alex Stefanescu)