Am scris romanul acestei vieti fiindcă am vrut așa. Din lumescul Anton Pann numai ramasese memoriei celor de astazi decât poza unui dascal isteț ca un proverb. Din pasionatul chinuit de mistere, dar și pofticios la cele trupești, care se .definea atât de simplu și de fericit in vorbele (Trăiesc doar ca să fac plăcere inimii mere), nu mai ramasese nimic. Eroismul viefii sale a fost uitat. Noi iubim eroii. Deaceea in tot ce am scris se ghicește o arsița de adorare infinită și dulce față de Anton Pann, care ne umbrește binefacator din apusul sau istoric.