ARGUMENT
„Apoi vor mai trece câteva luni, poate un an, și
se vor nărui, rând pe rând, toți îngerii războiului, ca
și toate marile lor mituri naționale, care au împins
lumea în acest devastator calvar”.
Oleg Serebrean, Cântecul mării
Anul acesta revista noastră apare cu o mare întârziere. Colectivul redacției
luase hotărârea ca în condițiile războiului ruso-ucrainean să editeze cele patru
numere într-o singură carte care să descrie destinul populației românești din Ucraina
și implicarea în acest crâncen război.
La Cernăuți Institutul de Studii Politice și Capital Social (fondator și director,
politologul dr. Marin Gherman) a obținut în acest an un sprijin financiar din partea
Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României
pentru studiul „Comunitatea românească din Ucraina: necesități, așteptări și
provocări în perioada războiului (barometru social)”. Acest proiect are ca obiectiv
principal realizarea unui amplu studiu interdisciplinar care să includă identificarea
necesităților, așteptărilor și provocărilor din perioada războiului ale comunității
românești din Ucraina. Rezultatele acestui studiu sunt publicate, în premieră, în
acest număr al revistei noastre.
Alte articole prezintă cazuri concrete de participare a românilor la război,
ajutoare umanitare acordate de statul român, soarta refugiaților și activitățile
culturale ale intelectualității românești, menite să-i încurajeze pe români în păstrarea
limbii și identității naționale, să-i susțină moral. Nu lipsesc și materiale de istorie
a Bucovinei. Un loc aparte îl ocupă prezentarea relațiilor culturale cu Mânăstirea
Putna. Avem nevoie, ca niciodată, de perpetuarea culturii și tradițiilor noastre în
aceste vremuri cumplite, când gândul se îndreptă în primul rând la viață și salvare în
acest război, care seamănă moarte și dezastru.
Secolul XXI a început cu un nou război – cel din Ucraina, în care s-au implicat
majoritatea țărilor Uniunii Europene și NATO prin acordarea de sprijin umanitar
și armament. Un val impresionant de refugiați s-a îndreptat chiar din prima zi a
războiului spre granița de vest a Ucrainei, spre România, Republica Moldova,
Polonia și Ungaria. Sprijinul moral și umanitar a fost şi este în continuare enorm.
La frontiera ucraineano-română mulțimea, majoritatea femei și copii, din Kiev și
alte localități din Ucraina, părăsea țara din cauza urgiei războiului. Tot atunci s-au
refugiat și mulți români din regiunea Cernăuți.
Astăzi suntem martorii unui nou tip de război – războiul rachetelor împotriva
civililor. Armata Ucrainei i-a oprit pe agresori în sud-estul Ucrainei, unde timp de
mai multe luni se duc lupte grele. Rachetele atacă, însă, tot teritoriul țării, ajungând
până în vest – la Lviv, Ivano-Frankivsk, Hmelnițki... Imensitatea dezastrului întrece
orice închipuire. Este o invazie a groazei și a disperării. Luni de zile populația din
sud-estul țării trăiește cu spaimă, neputință, tristețe și multă răbdare. Șirul lung al
umilințelor prin care trece populația pașnică a cuprins întreaga țară. Este profund
afectată și comunitatea românească.
Frigul și întunericul devin noi arme îndreptate împotriva populației Ucrainei
cu speranța că oamenii se vor revolta împotriva guvernului și vor cere reînceperea
discuțiilor cu Federația Rusă. Acesta este, de fapt, scopul atacurilor masive cu rachete
asupra obiectivelor de infrastructură energetică.
În situația când la Cernăuți, ore întregi sau chiar zile, suntem deconectați de la
curentul electric am reușit, totuși, să edităm acest număr. Este prima revistă tipărită
în asemenea condiții.
Colectivul redacției